Printre (r)ganduri prafuite

Miros de struguri amestecat cu fum de tigara , Edith Piaf , le papillon que j’aime, l’amour pour amour. Nu in Paris, ci pe patul meu plin de vechituri. Am gasit de toate. O carte ale carei pagini sunt ruginite si prafuite de cei 100 de ani trecuti de la publicarea ei. Miroase ca in odaia bunicii din care a fost smulsa de o copila dornica sa aiba o amintire. Un trifoi cu patru foi adus de departe de o prietena, care imi doreste  noroc toata viata. Vasc, o soseta rosie pentru Mos Craciun (mi-e dor de el), biletele de dragoste cu multe inimioare si niste poezii vechi. Triste. Un carnetel pe care-l tin ascuns de cand eram mica. Imi aminteste de cineva drag. Din pacate, mai uit uneori de existenta lui (nu a carnetelului). Felicitari si poze. Evident, amintirile iti starnesc un zambet larg pe buze. Multi trandafiri uscati.

what a wonderful world

Azi am vazut doi oameni in varsta mergand pe strada tinandu-se de mana. Amandoi avea parul alb, pielea incretita si o frumusete care refuza sa paleasca odata cu varsta. Asteptau culoarea verde a semaforului ca sa traverseze strada. Cand au pasit pe trecerea de pietoni ea l-a apucat strans de brat, adunandu-si toate fortele pentru a-i sustine greutatea. Abia isi putea tine ea insasi echilibrul, insa expresia fetei ei nu sugera neputinta. El schiopata in timp ce pasea nesigur pe liniile albe. Pe partea cealalta s-au oprit pentru cateva secunde, timp in care el i-a sarutat ei cu pasiune mana tremuranda si au pornit inapoi la drum. Pasii si trupurile firave li s-au pierdut in multimea de oameni rataciti pe strada. Pentru o clipa m-am gandit ca astfel de momente le regasesc doar in filme. Am zambit, pastrandu-mi in adancul sufletului o credinta mai veche, dar nu invechita inca.

Am (re)gasit si un videoclip in ton cu momentul surprins printre culorile cenusii ale orasului.

(Din motive pe care am esuat sa le identific, nu pot posta direct videoclipul pe blog, asa ca il puteti gasi aici-video.)

We might as well be strangers

If we find it hard to love one another without playing games and cheating ourselves.

In the end it’s all about the small things in life, which give us the energy we need. The invisible drugs, the indispensable “substances” that make us dream, live and enjoy ourselves. “Such lovely pockadots and stripes” that decorate an individual’s life.

Some of us “appreciate, cherish,

Dreaming out loud

O idee creata, un fotograf nebun si culori vii.

Cred ca am descoperit o persoana noua…

new year's revolutions

        Anul asta…NO new year’s resolutions. Cel putin nu le recunosc in mod oficial. Le tin pentru mine. Poate asa…chiar o sa le pot indeplini pe toate cu usurinta. Am doar MULTE amintiri ingramadite intr-un an pe care nici nu l-am simtit cand a trecut. AMintiri placute sau…triste, prieteni noi, persoane noi in viata mea, in inima mea. A fost un an plin si frumos in ciuda tuturor celor

intamplate. A mai trecut un an….

         Stiu ca nu o sa redactez sau rostesc un astfel de discurs la Oscaru-uri. Nici nu visez la asta. Ceea ce urmeaza contine pura gratitudine, recunostinta si respect fata de oamenii pe care i-am avut alaturi in anul care tocmai se incheie.

☻ Pentru cei care mi-au fost alaturi in impas, transmit multumiri nelimitate si le sunt profund indatorata.
♦ Pentru cei care au crezut in mine de la inceput si m-au ajutat sa realizez atat de multe , am respect si sunt mandra ca nu le-am inselat asteptarile si nu i-am dezamagit in vreun fel.
♥ Celor pe care ii iubesc ,

Amalgam

 *Pentru Ralu si Anca (sa aiba o surpiza ca am scris un post)  *Pentru Diana, care stie ca va imparti cu mine ”bunatatile” de Craciun.  *Pentru El, care e trist si singur acolo.  

 *Pentru persoana care m-a facut sa zambesc cel mai mult in ultima vreme si care, ironic sau nu, plange prea mult.

Am dormit 4 ore in ultimele doua zile. Am visat paianjeni uriasi si pisici negre.
Vreau  sa vina mai repede vacanta. Sa ma odihnesc. Sa iau o pauza de la ceea ce inca se mai numeste “facultatea mea” (prietenii stiu de ce).
Nu sunt epuizata fizic…inca….iar psihic tin sa cred ca sunt destule motive pentru care inca ma mentin in “forma”.
Nu mai visez la un Craciun bogat in cadouri sau  la vreun Mos inarmat cu sentimente. Sunt destui in jur. Trebuie doar sa alegi.
Doar poftesc la

Just a state of mind

Pentru ca fizic nu sunt inca in aceasta situatie/stare, dar prevad un viitor stralucit in acest sens, am ales o poza care sa-mi descrie complet starea de spirit in momentul de fata. Fara griji, cu foarte multe nevoi si inca avand destule lipsuri, speranta si optimismul mor ultimele.Profit de noul meu hamac, imbratisez relaxarea si imi rationalizez somnul astfel incat sa prind si soarele si luna in masuri aproximativ egale.Nu in ultimul rand, imi amintesc sa visez numai cu ochii inchisi, sa distribui sentimentele in cantitati microscopice, sa adulmec briza marii, sa ascut urechile pentru a auzi pescarusii, sa imi antrenez ochii pentru a numara toate stelele.