wake-up call

In timp ce unii profita de vacanta, iar altii ofteaza adanc cu gandul la  un concediu pe care, in opinia lor, il merita indubitabil. In vreme ce tinerii se angajeaza  sa-si castige banii de buzunar pe timpul verii , iar adultii pleaca in mult visatele vacante exotice, unii dintre noi taie frunze la caini. Adica lenevesc precum bondarul din povesti, asteptand sa capete fara  truda agoniseala furnicii. Ei bine, nu e nimic in neregula cu a lenevi asa o perioada, sa zicem, de refacere, de incarcare a bateriilor, dar, la urma urmei, trebuie pus punct (nu puncte de suspensie) si sa ne automotivam catre o activitate  daca nu profitabila, macar utila. Eu am constant cel putin o activitate utila (sa scriu), care imi ajuta creierul sa nu-si piarda exercitiul si degtele sa nu-si piarda din dexteritate in ale tastelor. Pe cea profitabila inca ma chinui sa o gasesc.

Problema insa o constituie bondarii care se transforma in pisici, incep sa toarca, sa-si faca siesta, sa-si aranjeze mustatile si uita ca printre indeletnicirile lor se numara si prinderea soarecilor din jurul casei. Ne-metaforic vorbind, am intalnit prea multi oameni in ultima vreme (printre care ma numar si eu) care, din comoditate, pierd timpul cu activitati sedentare (privitul televizorului, dormitul cu zilele) si uita sa isi revina, lasandu-se in grija unei stari de lene inconfundabila si irecuperabila. Pot sa spun ca m-am trezit la timp,  dupa luni dominate de frustrarea generata de cautarile pentru un loc de munca decent. M-am reapucat de scris prostii, fabule si povesti, printre care si o carte, pe care o aveam in gand de mult timp.

Sunt sigura ca o sa fie un exercitiu interesant pentru mine, mai ales datorita unghiului de abordare: o femeie scrie o carte din perspectiva unui barbat.

what a wonderful world

Azi am vazut doi oameni in varsta mergand pe strada tinandu-se de mana. Amandoi avea parul alb, pielea incretita si o frumusete care refuza sa paleasca odata cu varsta. Asteptau culoarea verde a semaforului ca sa traverseze strada. Cand au pasit pe trecerea de pietoni ea l-a apucat strans de brat, adunandu-si toate fortele pentru a-i sustine greutatea. Abia isi putea tine ea insasi echilibrul, insa expresia fetei ei nu sugera neputinta. El schiopata in timp ce pasea nesigur pe liniile albe. Pe partea cealalta s-au oprit pentru cateva secunde, timp in care el i-a sarutat ei cu pasiune mana tremuranda si au pornit inapoi la drum. Pasii si trupurile firave li s-au pierdut in multimea de oameni rataciti pe strada. Pentru o clipa m-am gandit ca astfel de momente le regasesc doar in filme. Am zambit, pastrandu-mi in adancul sufletului o credinta mai veche, dar nu invechita inca.

Am (re)gasit si un videoclip in ton cu momentul surprins printre culorile cenusii ale orasului.

(Din motive pe care am esuat sa le identific, nu pot posta direct videoclipul pe blog, asa ca il puteti gasi aici-video.)

Veselie la pachet

Plictisit de viata cotidiana, omul cauta fericirea in lucrurile mici. Sau doar o gaseste  acolo.

Zilele trecute mergeam pe strada incruntata, botoasa (nu conotatia “fitoasa” a cuvantului) si cu fata ponosita , pentru ca era o dimineata prea aglomerata pentru mine. Din multimea de oameni, fiecare cu gandurile lui si to-do-list-urile pentru ziua respectiva, nu puteai distinge zambete. Privirile erau indreptate catre pamant, sfidand soarele vesel care anunta o zi frumoasa. Eu nu faceam exceptie si eram hipnotizata de ceea ce aveam de facut in ziua respectiva. Impinsa de multime in tramvaiul care ne ducea degraba la destinatiile nedorite, dar necesare, am apucat sa gasesc un loc. Ascultam linistita radioul si ma uitam pe geam la stalpi,caini, magazine, oameni, copaci si alte cele de pe marginea drumului. Totusi, nu observasem deloc masinile care circulau in paralel cu tramvaiul in care ma aflam. Intr-o fractiune de secunda, mi-a alunecat privirea spre o masina rosie din trafic. Din momentul acela am pornit intr-o calatorie printre masinile aflate la stop. La fel de incruntata si aiurita am inceput sa ma uit in gol, cu privirea fixata pe o anumita masina. Trezita de zgaltaitul tramvaiului, care a mai parcurs juma’ de metru, m-am uitat atenta la masina asupra careia imi fixasem privirea. La volan, baiatul tipic metrosexual,  care batea in volan nervos. De pe scaunul din spate se itea un cap. Un tip vesel, cu un zambet larg imi facea semne disperate cu mana pe geam. M-am uitat la el pentru o secunda, moment in care a inceput sa faca grimase (zic eu, asemanatoare cu expresia fetei mele) . M-a bufnit rasul, iar el a inceput sa aplaude. Intrasem deja in alta lume, in care un mim incerca sa-mi inveseleasca ziua.  Momentul nu a durat prea mult, pentru ca masina in care se afla a zbughit-o. Inainte de a-si lua la revedere fluturand mana, mi-a aratat un “ok” rapid si s-a topit in trafic la fel de repede cum aparuse.

Am zambit toata ziua, fara motiv si fara sa ma gandesc intr-una la mimul din trafic. Mai pe seara am povestit intamplarea prietenilor mei, care au tinut sa mentioneze ca sunt caraghioasa cand sunt incruntata si serioasa. Am gasit un moment mic de fericire. Intr-un lucru minuscul, e-adevarat. Dar pana la urma, fericirea in rate e singura pe care ne-o putem permite in criza de timp.

 

Rasarit

Un rasarit de soare aduce cu el o noua zi. Un altfel de mod de a privi lucrurile. O noua abordare.

Un oarecare rasarit de soare la malul marii mi-a adus mie o noua stare de spirit.  Fugeam de o noapte ciudata, plina de peripetii si senzatii pe care nu le mai stiam, cand , l-am intalnit pe el, un soare aproape rotund, portocaliu cu nuante de rosu pe alocuri, falnic inaltandu-se pe cer.

Romantica din mine a oftat adanc cu gandul la un strain , iar partea mea cerebrala  a privit timp de 2 secunde cercul portocaliu, mustrandu-se pentru iluziile pe care le si le facea.

Un simplu rasarit la malul marii te poate duce pe taramuri clandestine. Pentru 5 minute, mintea mea a calatorit de una singura, ingerasii de pe umerii mei s-au luptat aprig, fara ca unul dintre ei sa se aleaga cu o victorie clara. Asta e minunat la un rasarit…nimic nu este ceea ce pare a fi.

Picture taken from here.

ganduri de (mini)vacanta

Marea e mai frumoasa decat o stiam eu. Seara pe plaja, plimbarile sunt ireale, iar ziua ai putea sa te adancesti in nisip fara sa iti fie simtita lipsa. Am cunoscut persoane incantator de diferite si care m-au impresionat intr-un fel sau altul.

M-am plimbat prin vama noaptea si am vazut rasaritul de undeva de pe drum. Am avut parte de cateva plimbari nocturne prin nisip.

Azi i-am luat un interviu celebrului Cristian Topescu. Pentru o privire de ansamblu, impresii si sugestii, il puteti citi aici.

Nu e nimic nou sub soare. Doar nisip, apa si oameni. Sentimente, senzatii, imagini, emotii si momente pe care nu ai cum sa le uiti. Asta este efectul marii.

Drepturi de autor pentru poza : lori, vama 2008.

Ciorna

“Siempre me quedara

La voz suave del mar…”

Dor de mare. De rasaritul soarelui si de sentimentul de nepasare care te cuprinde cand ajungi acolo. Senzatia ca nimic nu mai conteaza si toata lumea e a ta.

Mi-am pierdut mintile, puterea de concentrare si temporar memoria. Uit cine sunt, ce zi e, ce am de facut, unde mi-am pus ideile si gandurile.

Ascult muzica mea in continuare, visez in continuare cu ochii deschisi, rad cu lacrimi sau plang in hohote.

Trebuie sa fac liste.Planuri.ciorne pe care sa le trasform apoi in proiecte reale si apropiate de perfectiune. Am reusit sa incropesc un amestec de cuvinte ce-mi caracterizeaza  prezentul sau apartin trecutului. Nu au un fir logic sau o idee generala. sunt rupte din context si asezate unele langa altele.

“I don’t know how i feel when i’m around you”, colour blind, Sex and the city (filmul), fabulous, “No matter what you say about love, i keep coming back for more”, Mr Big, Feast of Love, Martini, La vie en Rose (Edith Piaf), One Republic, Beautiful, Soulstorm, Nimeni de nicaieri, Inger si Demon, “you and me against the world”

Optimism, unghii roz (in copilarie uram culoarea roz), stres, entuziasm, emotii, revolta, nervi, incapatanare, dans pana la epuizare, frumusete, gingasie, complimente, flori (tot roz) , mailuri sincere (pentru fanul meu, evident), planuri de vacanta, dileme (nu morale), soare, nopti pierdute prin orasul (nu la fel de agitat) Bucuresti, plimbari nocturne,”Piiing”, discutii bizare, intrebari enervante, dor, melancolie, regrete, mustrari, apreciere, dorinta, speranta, ea si “El”-ul ei…, zambete, oboseala, ELE fericite toate (in acelasi timp) ,

deplasare, tabara, propuneri, dezamagiri, dragoste, aglomeratie, fluture, rochie, sentimente noi, poze, amintiri, cadouri, idealuri, principii, examene, prieteni, luna plina langa aeroport, picnic pe masina in mijlocul pustietatii, ea fericita la volan…el nervos in dreapta, prea multe emotii, risc, bucurie, zambet, imbratisare, cald, divin, somn dulce, furtuna, 5 lucruri,cea mai frumoasa fata, Zece, mesaj destinat altcuiva, cunostinte vechi, constatari , noroc, PUNCT, uitare, pisoi, ursulet, ore fixe, lista

imoralitate, senzualitate, senzatia de apartenenta, certuri, declaratii, relatii (mai mult sau mai putin oficiale), admirator, tanara, inteligenta, clipe de neuitat, tristetea lui, iertare, minciunile, multumirile, muzica, complicatii, complet, iubire, saturatie, intelegere, motive, cuvinte tinute doar pentru mine, imposibil, poveste, incredibil,

atat…

Fetele bune ajung in Rai, fetele rele ajung unde vor ele

                           De ce ajung fetele bune in Rai? Pentru ca acolo s- ar parea ca ajung sufletele pure (sau ”cat de cat” pure as putea eu sa adaug),

oamenii cu pacate minuscule si fapte bune numeroase. Intrebarea este Sigur se duc in Rai?Cate dintre ele?

Cum adica fetele rele ajung unde vor ele????? Pai, simplu, in primul rand ajung in toate colturile lumii plimbate de amantul bogat, care, imoral, se ascunde de nevasta cat mai departe  in spatiu. Isi permit toate distractiile si atractiile ”lumesti”, fara a inghiti in sec, fara regrete, inhibitii sau     griji inutile. Fetele rele sunt, in viziunea societatii, “scorpii”, “matracuci”,