wake-up call

In timp ce unii profita de vacanta, iar altii ofteaza adanc cu gandul la  un concediu pe care, in opinia lor, il merita indubitabil. In vreme ce tinerii se angajeaza  sa-si castige banii de buzunar pe timpul verii , iar adultii pleaca in mult visatele vacante exotice, unii dintre noi taie frunze la caini. Adica lenevesc precum bondarul din povesti, asteptand sa capete fara  truda agoniseala furnicii. Ei bine, nu e nimic in neregula cu a lenevi asa o perioada, sa zicem, de refacere, de incarcare a bateriilor, dar, la urma urmei, trebuie pus punct (nu puncte de suspensie) si sa ne automotivam catre o activitate  daca nu profitabila, macar utila. Eu am constant cel putin o activitate utila (sa scriu), care imi ajuta creierul sa nu-si piarda exercitiul si degtele sa nu-si piarda din dexteritate in ale tastelor. Pe cea profitabila inca ma chinui sa o gasesc.

Problema insa o constituie bondarii care se transforma in pisici, incep sa toarca, sa-si faca siesta, sa-si aranjeze mustatile si uita ca printre indeletnicirile lor se numara si prinderea soarecilor din jurul casei. Ne-metaforic vorbind, am intalnit prea multi oameni in ultima vreme (printre care ma numar si eu) care, din comoditate, pierd timpul cu activitati sedentare (privitul televizorului, dormitul cu zilele) si uita sa isi revina, lasandu-se in grija unei stari de lene inconfundabila si irecuperabila. Pot sa spun ca m-am trezit la timp,  dupa luni dominate de frustrarea generata de cautarile pentru un loc de munca decent. M-am reapucat de scris prostii, fabule si povesti, printre care si o carte, pe care o aveam in gand de mult timp.

Sunt sigura ca o sa fie un exercitiu interesant pentru mine, mai ales datorita unghiului de abordare: o femeie scrie o carte din perspectiva unui barbat.

hop si eu

La MΞDIA NIGHT 2008 adica. Am primit o leapsa mica si cum a trecut mult timp de cand nu am mai raspuns unei astfel de cerinte, tin sa ma implic de data asta.

MΞDIA NIGHT este un nume mai pompos pentru balul bobocilor din FJSC de anul acesta, unde, studentii au ocazia sa stea la o bere, suc, vin, cocktail (dupa preferinte) cu jurnalistii lor preferati din presa romaneasca. Iar acum revenind la leapsa, eu trebuie sa numesc 3 jurnalisti romani cu care as schimba doua-trei vorbe, sau, eventual, as pierde timpul la o bere. E greu sa alegi numai trei, cand sunt atatia pe care mi-ar placea sa-i descos , dar iata rezultatul deliberarilor : Dragos Bucurenci, Gabriela Vranceanu-Firea si Mircea Dinescu.

Veselie la pachet

Plictisit de viata cotidiana, omul cauta fericirea in lucrurile mici. Sau doar o gaseste  acolo.

Zilele trecute mergeam pe strada incruntata, botoasa (nu conotatia “fitoasa” a cuvantului) si cu fata ponosita , pentru ca era o dimineata prea aglomerata pentru mine. Din multimea de oameni, fiecare cu gandurile lui si to-do-list-urile pentru ziua respectiva, nu puteai distinge zambete. Privirile erau indreptate catre pamant, sfidand soarele vesel care anunta o zi frumoasa. Eu nu faceam exceptie si eram hipnotizata de ceea ce aveam de facut in ziua respectiva. Impinsa de multime in tramvaiul care ne ducea degraba la destinatiile nedorite, dar necesare, am apucat sa gasesc un loc. Ascultam linistita radioul si ma uitam pe geam la stalpi,caini, magazine, oameni, copaci si alte cele de pe marginea drumului. Totusi, nu observasem deloc masinile care circulau in paralel cu tramvaiul in care ma aflam. Intr-o fractiune de secunda, mi-a alunecat privirea spre o masina rosie din trafic. Din momentul acela am pornit intr-o calatorie printre masinile aflate la stop. La fel de incruntata si aiurita am inceput sa ma uit in gol, cu privirea fixata pe o anumita masina. Trezita de zgaltaitul tramvaiului, care a mai parcurs juma’ de metru, m-am uitat atenta la masina asupra careia imi fixasem privirea. La volan, baiatul tipic metrosexual,  care batea in volan nervos. De pe scaunul din spate se itea un cap. Un tip vesel, cu un zambet larg imi facea semne disperate cu mana pe geam. M-am uitat la el pentru o secunda, moment in care a inceput sa faca grimase (zic eu, asemanatoare cu expresia fetei mele) . M-a bufnit rasul, iar el a inceput sa aplaude. Intrasem deja in alta lume, in care un mim incerca sa-mi inveseleasca ziua.  Momentul nu a durat prea mult, pentru ca masina in care se afla a zbughit-o. Inainte de a-si lua la revedere fluturand mana, mi-a aratat un “ok” rapid si s-a topit in trafic la fel de repede cum aparuse.

Am zambit toata ziua, fara motiv si fara sa ma gandesc intr-una la mimul din trafic. Mai pe seara am povestit intamplarea prietenilor mei, care au tinut sa mentioneze ca sunt caraghioasa cand sunt incruntata si serioasa. Am gasit un moment mic de fericire. Intr-un lucru minuscul, e-adevarat. Dar pana la urma, fericirea in rate e singura pe care ne-o putem permite in criza de timp.

 

(Wel)Come into my world

Nimic nu are un gust mai bun decat amestecul de mancaruri savuroase, asezonate cu  momente speciale. incredibile si, evident, decorate cu muzica interesanta. Un platou apetisant, delicios pe alocuri si intepator datorita picanteriilor strecurate printre ingrediente. Si asta nu pentru ca e sarbatoare. Ci pur si simplu pentru ca exista timp, dorinta si disponibilitate sa petreci cu cei care merita si conteaza. Viata nu e “roza”, nici purpurie…Dar are o tenta de mov-verzui.

Admonestata sa nu mai dau verdicte sau sa fac presupuneri ( ca nu ii sade bine unui  jurnalist), voi prezenta  faptele asa cum sunt ele.  Adica, nu exista sarbatoare in care romanii sa nu alerge de la supermarket la piata si inapoi, in care sa nu se gaseasca o minte “creata” care sa inventeze mesajele de trimis “in masa”, depersonalizand relatiile interpersonale. Sau “spectacole” create de pomeni , cozi si ingramadeli la biserica. Evident, partile frumoase sunt inzecit mai bune. Noroc ca asta face diferenta.  Asta pentru ca azi e sarbatoare si nu se poate neglija un  eveniment de o asemenea amploare din calendarul crestin ortodox.

Revenind la inceputul aromat al postului, ideea de baza era sa ”trantesc” si eu cateva condimente in platoul sezonului : muzica pentru sufletele noastre. Am (re)descoperit cateva      cantece pe care nu le pot tine doar pentru mine. Sa la savurati!

Fetele bune ajung in Rai, fetele rele ajung unde vor ele

                           De ce ajung fetele bune in Rai? Pentru ca acolo s- ar parea ca ajung sufletele pure (sau ”cat de cat” pure as putea eu sa adaug),

oamenii cu pacate minuscule si fapte bune numeroase. Intrebarea este Sigur se duc in Rai?Cate dintre ele?

Cum adica fetele rele ajung unde vor ele????? Pai, simplu, in primul rand ajung in toate colturile lumii plimbate de amantul bogat, care, imoral, se ascunde de nevasta cat mai departe  in spatiu. Isi permit toate distractiile si atractiile ”lumesti”, fara a inghiti in sec, fara regrete, inhibitii sau     griji inutile. Fetele rele sunt, in viziunea societatii, “scorpii”, “matracuci”,